Judetul Dambovita
Asezare geografica
Cu o suprafata de 4026 km2, judetul Dambovita este situat in partea central-sudica a tarii peste bazinele raurilor Ialomita si Dambovita. Coordonatele judetului sunt paralela de 45o latitudine N ce trece prin localitatile Ocnita si Tatarani si meridianul de 25o 30' longitudine E. Judetele vecine sunt: Brasov, Prahova, Ilfov, Giurgiu, Teleorman si Arges.
Relieful
Teritorul judetului Dambovita este dispus in 3 trepte de relief cu inclinare N-S. Muntii sunt situati in partea de nord a judetului si sunt alcatuiti din 2 masive: Leaota si Bucegi.
Muntii Leaota patrund in judetul Dambovita numai prin culmile sale centrale. Masivul Bucegi are frecvent inaltimi de pe 2000 m-varful Omu 2505 m. Datorita neuniformitatii si eroziunii diferentiate ale
reliefului s-au format turnuri si coloane cu forme bizare: Babele si Sfinxul.
Unde domina relieful carstic, in bazinul superior al Ialomitei, s-au format doline si chei la: Pesterii, Tatarului, Zanoagei si pesteri ca cea de la Pestera Ialomitei.
Subcarpatii Ialomitei formeaza la contactul cu masivele Bucegi si Leaota depresiuni de contact: Moroieni-Pietrosita-pe Ialomita si Runcu-pe Ialomicioara. De asemenea, in locurile mai uniforme se formeaza plaiuri cum sunt cele de la Magureni si Curpenis.
Trecerea spre Campia Romana se face prin Piemontul Candesti. Campia Romana este reprezentata prin campia inalta a Dambovitei si Ialomitei alaturi de campia de subsidenta a Titului.
La SV de Arges este o mica portiune din Campia Gavanu-Burdea.
Apele
In NE judetului se afla Ialomita, iar in jumatatea de SV curge Argesul.Raul Ialomita izvoraste de pe versantul sudic al masivului Bucegisi are o lungime de 132 de km. Cei mai importanti afluenti pe
teritoriul judetului Dambovita sunt: pe dreapta-Brateiul, Raciu, Ialomicioara, Vulcana si pe stanga-Slanic, Pascov, Rusetu si Crivat alaturi de cel mai important Cricovul Dulce.
Raul Arges izvoraste de pe versantii sudici ai muntilor Fagaras,avand o lungime de 47 de km pe teritoriul judetului, iar cel mai important afluent al sau este Dambovita. Un alt afluent al Argesului este Sabarul si Neajlovul care se varsa in Arges in judetul Giurgiu.
Lacurile sunt putine, iar cel mai important fiind lacul de acumulare de la Scropoasa in amonte de Cheile Orzei, in bazinul superior al Ialomitei.
Vegetatia
Datorita celor 3 forme de relief, vegetatia prezinta o etajare caracteristica. Intalnim paduri de foioase, paduri de molid, iar in zonele umede ale campiei de divagare se gaseste vegetatie palustra.
Rezervatii naturale
Complexe se gasesc in Bucegi, Babele si Zanoaga: Pestera Ialomitei, Cheile Ursilor, Cheile Pesterii-cu frumoase peisaje carstice si vegetatie de stancarie.
Istorie
Neoliticul este reprezentat prin asezarile de la: Matasaru, Padureni, Morteni, iar epoca bronzului prin cele de la Persinari si Viforata.
Regiunea a jucat un rol de seama in istoria Tarii Romanesti cand, din 1396 pana in sec XVII la Targoviste a fost capitala Tarii Romanesti.
In 1595, trupele lui Mihai Viteazu au alungat de aici ostile lui Sinan Pasa.In 1848, in timpul revolutiei, guvernul provizoriu si-a gasit aici un refugiu temporar.
Obiective turistice
Judetul Dambovita are un bogat patrimoniu turistic datorita peisajelor naturale cat si a vestigiilor arheologice din aceasta regiune.
In zona turistica Bucegi este un relief periglaciar, reprezentative fiind Babele si Sfinxul, relief carstic ce a format pesteri-Pestera Ialomitei este cea mai cunoscuta si rezervatia naturala Bucegi cu pajisti alpine.
O retea densa de poteci marcate si drumuri forestiere fac ca in acest masiv sa se desfasoare cea mai bogata activitate turistica din Carpati.
Municipiul Targoviste pastreaza numeroase vestigii ale istoriei neamului: Complexul muzeal Curtea Domneasca ce cuprinde ruinele palatelor voievodale din timpul domniilor lui Mircea cel Batran, Matei Basarab si Constantin Brancoveanu si biserica Domneasca ctitorita in timpul lui Petru Cercel.
In NV orasului se afla manastirea Dealu, in interiorul caruia este mormantul lui Radu cel Mare, ctitorul bisericii si racla cu capul lui Mihai Viteazu.